Ou creier primele zile dating versuri

Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti

Notez aici pentru ce? În orice caz nu ca posibil motto pentru vreuna din cărţile mele, pentru că n-am să mai scriu niciodată nimic. Iar dacă totuşi scriu rîndurile astea, nu le consider nici pe departe literatură.

Am scris destulă literatură, vreme de vreo şaizeci de ani nu am făcut decît asta, dar să-mi îngădui acum, la sfîrşitul sfîrşitului, un moment de luciditate: tot ce am scris după vîrsta de treizeci de ani nu a fost decît o penibilă impostura.

Sînt sătul să mai scriu fără speranţa că mă voi putea vreodată depăşi, că voi putea să-mi sar peste umbră.

Tulburările care apar în urma instalării bolilor în emisfera stângă a creierului

E drept, pînă la un punct am fost cinstit cu mine, în singurul fel posibil pentru un artist, adică am vrut să spun despre mine totul, absolut totul.

Dar cu atît mai amară a fost iluzia, căci literatura nu e mijlocul potrivit prin care poţi spune ceva cît de cît real despre tine. De la primele rînduri pe care le aşterni pe pagina, în mîna care ţine stiloul intră, ca într-o mănuşă, o mînă străină, batjocoritoare, iar imaginea ta în oglinda paginii fuge în toate părţile ca argintul viu, aşa încît din bobitele lui deformante se încheagă Păianjenul sau Ou creier primele zile dating versuri sau Famenul sau Ou creier primele zile dating versuri sau Zeul, cînd de fapt tu ai vrut să vorbeşti pur şi simplu despre tine.

Literatura e teratologie. De cîtiva ani buni dorm agitat şi visez un bătrîn care înnebuneşte de singurătate. Doar visul mă mai reflectă realist. Mă trezesc plîngînd de singurătate, chiar şi cînd ziua mă simt bine printre prietenii care îmi mai trăiesc. Nu-mi mai pot suporta viaţa, iar faptul că azi sau mîine voi intra în moartea fără sfîrşit mă face să încerc să gîndesc.

De asta, pentru că trebuie să gîndesc, aşa cum cel aruncat în labirint trebuie să caute o ieşire printre pereţii mînjiţi cu baligă, chiar şi prin gaura şobolanului, numai din acest motiv mai scriu rândurile astea. Nu propriu-zis ca să îmi demonstrez că există Dumnezeu. Din păcate nu am fost niciodată, cu toate eforturile mele, credincios, ou creier primele zile dating versuri am avut crize de îndoială sau tăgadă.

Poate că ar fi fost mai bine să fiu, pentru că scrisul cere dramă şi drama se naşte din lupta chinuitoare între speranţă şi deznădejde, unde credinţa are un rol, îmi închipui, esenţial. În tinereţea mea, jumătate din scriitori se converteau, iar jumătate îşi pierdeau credinţa, ceea ce pentru literatura lor avea cam aceleaşi efecte. Cît îi invidiam pentru focul pe care demonii lor îl aţîţau sub căldările în care huzureau ca artişti! Şi iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrenţe şi zgîrciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credinţă nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia.

  • El paso dating
  • Șuruburi și female de dating site- ul
  • Numerele de telefon ale femeilor
  • Ecards dating
  • Bewertung dating seiten
  • Condamnarea sexului anal între bărbați precede totuși credințele creștine.

Zac aici, în fotoliu, terifiat de gîndul că afară nu mai există nimic, decît o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceaţă neagră care a mîncat încet, pe măsură ce am înaintat în vîrstă, oraşe, case, străzi, feţe.

Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o faţă smochinită de moşneag. După ce voi muri, cavoul meu, ungherul meu, va continua să plutească în ceaţa neagră şi solidă, ducînd niciunde foile astea ca să le citească nimeni.

Dar în ele e, în sfîrşit, totul. Am scris cîteva mii de pagini de literatură - praf şi pulbere. Intrigi conduse magistral, fantoşe cu surîsuri galvanice, dar cum să spui ceva, cît de puţin, în această imensă convenţie a artei?

Ai vrea să întorci pe dos inima cititorului, iar el ce face? Ou creier primele zile dating versuri ora trei termină cartea ta, şi la patru se apucă de alta, oricît de bună ar fi cartea pe care i-ai pus-o în braţe. Dar aceste zece-cincisprezece foi sînt altceva, alt joc. Cititorul meu este acum nimeni altcineva decît moartea, îi şi văd ochii negri, umezi, atenţi ca ochii fetiţelor, citind pe măsură ce umplu rînd după rînd.

Foile acestea cuprind proiectul meu de nemurire. Zic - proiect, deşi totul, şi ăsta e triumful meu şi speranţa mea, este adevărat.

Oamenii cu un IQ ridicat nu cred in Dumnezeu - Hotnews Mobile

Ce straniu: cele mai ou creier primele zile dating versuri personaje care populează cărţile mele sînt inventate, dar ele au părut tuturor copii ale realităţii. Abia acum am curajul să scriu despre un om real, care a trăit mult timp lîngă mine, dar care în convenţia mea ar fi părut cu totul neverosimil. Nici un cititor nu ar fi acceptat că în lumea lui ar putea trăi, înghesuindu-se în aceleaşi tramvaie, respirînd acelaşi aer, un om a cărui viaţă este o demonstraţie practic matematică a unei ordini în care astăzi nu mai crede nimeni, sau crede pentru că este absurd.

Dar, vai! Acum, gîndindu-mă la el, sînt convins că am cunoscut şi eu acel cerşetor de la capătul podului, despre care scria Rilke, în jurul căruia se rotesc lumile.

Deci, nimeni drag, Ruletistul a existat. Şi ruleta a existat. Nu ai auzit nimic despre ea, dar spune-mi, ce ai auzit despre Agartha? Eu am trăit vremurile neverosimile ale ruletei, am văzut prăbuşirea averilor şi acumularea averilor în lumina de fiară a prafului de puşcă.

Homosexualitate - Wikipedia

Am urlat si eu în sălile scunde, subpămîntene şi am plîns de fericire cînd era scos afară un om cu creierii împrăştiaţi. Am cunoscut marii magnaţi ai ruletei, industriaşii, proprietarii de pămînturi, bancherii care pariau sumele acelea de multe ori exorbitante. Timp de mai bine de zece ani, ruleta a fost pîinea şi circul iadului nostru senin. Nu s-a auzit nici o şoaptă despre aşa ceva de patruzeci de ani încoace?

Viața secretă a creierului copilului – Cum te asiguri că ajuți la dezvoltarea lui?

Gîndeşte-te, cîte mii de ani au trecut de la misterele greceşti? Ştie cineva oare azi ce se petrecea cu adevărat în acele caverne?

dating tours thailand

Unde e vorba de sînge, se tace. Toţi au tăcut, sau poate că fiecare ştiutor a lăsat după moartea sa nişte foi inutile ca acestea, pe care le va urmări, cu degetul scheletic, doar moartea.

Nostalgia - Mircea Cartarescu

Moartea individuală a fiecăruia, geamănul negru născut o dată cu el. Omul despre care scriu aici avea un nume oarecare, uitat de toata lumea, căci foarte curînd i s-a spus Ruletistul. Mi-l amintesc fără greutate, o figură posomorîtă, o faţă triunghiulară pe un gît lung, gălbui şi slab, o piele uscată şi părul aproape stacojiu.

Ochi de maimuţă amărîtă, asimetrici, mi se pare că inegali ca mărime. Făcea cumva o impresie de îngălare, de necurăţenie.

golf dating online

Aşa arăta şi în ţoalele lui de la fermă, şi în smokingurile lui de mai tîrziu. Doamne, ce tentat sînt să fac aici şi puţină hagiografie, să-i arunc o lumină transfinită ou creier primele zile dating versuri obraz şi să-i pun o văpaie în ochi! Dar ou creier primele zile dating versuri strîng din fălci şi să-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea faţa întunecată, de ţăran ceva mai înstărit, cu dinţii jumătate fier, jumătate cărbune.

De cînd îl ştiu şi pînă a murit de revolver, dar nu de glonţ a arătat la fel. Şi totuşi el a fost singurul om căruia i-a fost dat să întrezărească infinitul Dumnezeu matematic şi să se ia la trîntă cu el. N-am nici un merit că-l cunosc, că pot să scriu despre el. Aş putea să înalţ, numai cu figura lui înaintea ochilor, o schelărie ramificată enorm, un Babel de hîrtie, un Bildungsroman de o mie de pagini, în care eu, umil Serenus Zeitblom, aş urmări cu sufletul la gură demonizarea progresivă a noului Adrian.

Dar apoi? Chiar dacă, prin absurd, aş da ce n-am dat în şaizeci de ani de lucru, o capodoperă, mă întreb la ce bun Pentru scopul meu final, pentru marea miză a mea pe lîngă care toate capodoperele lumii sînt ţărîna din clepsidră şi puful păpădieiajunge să înşir în trei rînduri etapele vieţii larvare a unui psihopat: copilul brutal, cu faţa întunecată, care taie în bucăţi insecte şi omoară cu pietre păsările cîntătoare, pasionat de jocul cu bile de sticlă şi de aruncarea potcoavei la ţăruş mi-l amintesc pierzînd, pierzînd mereu bani, bile, nasturi şi apoi încăierîndu-se cu disperare ; adolescentul cu momente de furie epileptică şi apetit erotic exacerbat; puşcăriaşul condamnat pentru viol şi tîlhărie.

Oricum, nu m-a plătiți pentru dating online niciodată şi mă privea mai puţin bănuitor decît pe ceilalţi, oricine ar fi fost ei. De cîteva ori l-am vizitat, ţin minte, şi la închisoare, unde, în frigul verde al vorbitorului, mi se plîngea tot timpul, înjurînd oribil, de ghinionul pe care-l avea la poker - şi îmi cerea bani.

  • Dating poeme de site- uri
  • Anti feminist dating
  • Nerdy guys dating
  • Speed​​ dating în zona dallas
  • Matching site- ul de dating
  • Calaméo - Nostalgia - Mircea Cartarescu
  • Noi le percepem usor diferit pentru ca avem tendinta sa nu sesizam energia ca atare.

Aproape plîngea de umilinţa de a se curăţa mereu, de a nu fi în stare nici la o singură mînă din miile pe care le juca să ia banii celorlalţi. Stătea acolo, pe scîndura verde, o mînă de om cu ochii înroşiţi de conjunctivită. Nu, mi-e imposibil să vorbesc despre el la modul realist. Cum să înfăţişezi realist o parabolă vie? Orice tertip, orice întorsătură sau automatism stilistic care aduce cît de cît a proză mă deprimă, mă îngreţoşează. Să mai spun că, după ce a ieşit din închisoare, s-a apucat de băut si în cel mult un an a decăzut îngrozitor.

Nu avea slujbă, iar singurele locuri pe unde îl puteai găsi în mod sigur erau cîteva cîrciumi de duzină, unde de altfel cred că şi dormea.

Ou creier primele zile dating versuri vedeai umblînd de la o masă la alta, îmbrăcat în acel mod inconfundabil al beţivilor haina pe pielea goală, turul pantalonilor tîrîndu-se pe trotuar şi cerînd cîte o halbă cu bere. Am văzut de multe ori farsa sinistră, dureroasă pentru mine, dar în acelaşi timp amuzantă, pe care i-o făceau din cînd în cînd clienţii obişnuiţi ai cîrciumei: îl chemau la masă şi îi spuneau că va căpăta berea dacă va trage băţul lung din două beţe de chibrit ţinute în pumn.

Şi se tăvăleau de rîs cînd el trăgea întotdeauna băţul scurt. Cam pe atunci mi-au apărut mie primele povestiri în reviste şi, după un timp, primul volum de povestiri, pe care îl consider şi azi cel mai bun lucru făcut vreodată de mine. Eram pe atunci fericit pentru fiecare rînd pe care îl ou creier primele zile dating versuri, mă simţeam în concurenţă nu cu cei din generaţia mea, ci cu marii scriitori ai lumii.

Am intrat, cu încetul, în conştiinţa publicului şi în lumea literară, am fost adulat şi negat violent în proporţii egale.

dating talk kiki strickland

M-am căsătorit prima dată şi, în fine, am simţit că trăiesc. Asta mi-a fost de altfel fatal, căci scrisul nu prea se împacă, de obicei, cu belşugul şi fericirea. Uitasem, fireşte, de amicul meu, cînd l-am reîntîlnit după cîţiva ani în locul cel mai neverosimil pentru el: la un restaurant din centru, în lumina stinsă, halucinată, a unor ciorchini de candelabre cu prisme curcubeene.

Vorbeam liniştit cu nevastă-mea şi îmi plimbam privirile prin sală, cînd brusc mi-a atras atenţia un grup de afacerişti care ocupaseră o masă încărcată ostentativ. În mijlocul lor şi în centrul atenţiei se afla el, cu figura lui lungă şi slabă, înţolit sclipitor, dar arătînd tot a golan cu găvanele ochilor stinse.

Zăcea blazat pe scaun, pe cînd ceilalţi trăncăneau cu o anume veselie cam mitocănească. Am simţit totdeauna repulsie faţă de obrajii aceia lucioşi şi hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul lor înţeleg să se remarce. Dar, desigur, eram în primul rînd contrariat de schimbarea nesperată în bine a situaţiei materiale a amicului meu. Am mers pînă la masa lor şi i-am întins mîna. Nu ştiu dacă s-a bucurat să mă vadă, era impenetrabil, dar ne-a invitat să ne alăturăm lor şi, pe măsură ce seara înainta înspre noapte, printre multe banalităţi şi stupidităţi care ou creier primele zile dating versuri înşirat în conversaţie, au început să răzbată cuvinte în doi peri, expresii enigmatice pe care afaceriştii şi le pasau peste încărcătura barocă a online dating prima data cafea şi la care nu ştiam cum să reacţionez.

Timp de cîteva săptămîni după aceea am simţit din plin teroarea de a fi întrezărit, chiar şi subconştient, nişte perspective care se pierdeau spre un alt spaţiu decît lumea burgheză, în definitiv, chiar dacă uşor colorată de moftul artei, în care trăiam. Mai mult, aveam de multe ori, ou creier primele zile dating versuri stradă şi chiar în biroul meu, senzaţia că sînt supravegheat, verificat speed​​ dating kaunas o instanţă nedefinită, care doar plutea dizolvată, ca un fum de amurg, în aer.

Acum ştiu sigur că eram cu adevărat supus unor verificări amănunţite, pentru că fusesem propus să-mi încep noviciatul în lumea subterană a ruletei.

Uneori sînt plin de fericirea gîndului că poate nu există Dumnezeu. Ceea ce în urmă cu cîţiva ani mi se părea un paradis sîngeros viaţa mea de atunci îmi apare într-un raccourci verzui, asemenea Cristului lui Mantegnaacum mi se pare un iad eufemizat de uitare, dar nu mai puţin posibil, şi deci terifiant.

În prima noapte m-au legat la ochi şi m- au purtat mai întîi din vehicul în vehicul pe străzile oraşului, pînă n-aş mai fi fost în stare să spun nici cine sînt, darmite unde mă aflu.

Homosexualitate

Apoi m-au tîrît pe nişte coridoare sucite şi răsucite, am coborît trepte mirosind a piatră udă şi a hoit de pisică. Pe deasupra, din cînd în cînd, se auzea huruitul cîte unui tramvai.

Mi-au scos cîrpa de la ochi într-o pivniţă luminată slab de cîteva lumînări, unde erau aşezate în chip de mese, sub bolta arcuită, cîteva butoaie de sardele, iar ca scaune lăzi mai mici sau rondele groase tăiate din trunchiuri de copac. Totul ou creier primele zile dating versuri de o cramă aranjată cu ostentaţie să pară cît mai rustică.

Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă şi paharele de bere din care, aşezaţi în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mă şi vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inşi foarte veseli, bine îmbrăcaţi. Pe podeaua de lut fojgăiau gîndaci mari de bucătărie.

Unii, striviţi pe jumătate de vreo lovitură de călcîi, mai agitau cîteva labe şi-o antenă. M-am aşezat la masa unde stătea şi amicul meu roşcat. Pariurile deja se făcuseră, erau înscrise cu cretă pe o mică tablă neagră, aşa că am dedus că deocamdată aveam să fiu doar spectator. Sumele erau mari, mai mari decît tot ce văzusem vreodată mizîndu-se la un joc de noroc. La un moment dat, animaţia acţionarilor - cum aveam să aflu că se numeau cei care mizau în acest joc - scăzu, iar băutura rămase uitată în căni şi pahare, umplînd încetul cu încetul aerul cafeniu cu un miros acru de spirt şi bere trezită.

Privirile celor din pivniţă alunecau tot mai des spre uşa scundă a acesteia.

Cel care visează raci să se ferească de hoţi; iar dacă se visează mâncând raci înseamnă supărare - Suceava NOTE,Băncescu. Prin bube dulci româncele din nordul Moldovei înţeleg un fel de bubuliţe, care apar copiilor mai ales în jurul gurii, care nu dor, dar care supurează neplăcut şi, pentru a le vindeca, mamele le descântă, procedând astfel: iau rachiu curat într-un pahar şi îl amestecă cu trei rămurele de mesteacăn, în timp ce rostesc un descântec, apoi îl pun pe copil să mestece usturoi şi să guste din rachiul descântat, apoi îl unge cu o alifie făcută din untură, luată de la trei porci, în care adaugă oţet, cumpărat din trei prăvălii; să nu se descânte niciodată, când se măreşte luna, pentru că şi bubele, în loc să se vindece, vor creşte - Suceava 3. Că eu nu pot!

Uşa se deschise după un timp, şi în sală intră un individ foarte asemănător cu amicul meu din copilărie, din perioada sa de maximă decădere. Haina lui avea buzunarele rupte, pantalonii îi erau legaţi cu sfoară de împachetat.

Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti

Despre faţa lui, care ieşea vălurită de sub părul smuls în toate părţile, nu se poate spune decît că era o faţă de beţiv. Insul era împins de la spate de un patron - era numele dat celui care angaja ruletiştii - avînd aspectul unui barman, care ducea la subţioară o cutie unsuroasă de lemn.

Beţivanul se sui pe o ladă de brad pe care nu o observasem pînă atunci şi rămase acolo, cocîrjat, în atitudinea grotesc caricată a unui cîştigător olimpic.

dating fata de clasă superioară

Acţionarii îl priveau şi se agitau, arătîndu-şi mereu unul altuia cîte un amănunt al înfăţişării celui de pe ladă. Pe unul l-am surprins făcîndu-şi cruce cu discreţie. Altul îşi rodea furios pieliţele de pe lîngă unghii. Altul striga ceva patronului. Dar zgomotul încetă ca retezat, cînd patronul deschise lădiţa.

Toţi îşi lungiră gîturile, hipnotizaţi, spre micul obiect negru care scînteia ca bătut în diamante. Era un revolver cu şase gloanţe, bine uns.

Mai multe despre acest subiect