Realist datând un optimist

Realismul magic în proza latino-americană a secolului XX. (Re)configurări formale şi de conţinut

Realist datând un optimist de față își propune o sarcină destul de modestă: aceea de a parcurge două texte de-ale lui Bazin, pe care oricine cât de cât familiarizat cu opera lui le știe.

  • Profeți și Vrăjitori: Între eco-apocalips și tehno-optimism | Contributors
  • Belle Époque - Wikipedia
  • Știință și tehnologie[ modificare modificare sursă ] Primul zbor al Fraților Wright17 decembrie

Primul e un articol inclus chiar în Ce este cinematograful? Sarcina e modestă, spun, fiindcă problemele, pe care le articulează aceste două texte, sunt într-un anumit sens minore în raport cu principalele teze ale filmologiei lui Bazin. Ce le face, însă, totuși interesante este, întâi de toate, felul în care, în dezvoltarea acelor probleme minore, ele ajung la tot pasul în tensiune cu teoremele centrale ale realismului bazinian, iar ceea aș vrea să urmăresc aici este - poate prețios spus: dintr-o perspectivă filozofică - efortul pe care-l depune Bazin pentru a se înstăpâni asupra acestor contradicții.

În acest sens, Bazin decide că lucrurile sunt destul de clare atât în cazul filmelor pur imaginare - exemplul lui: basmul cinematografic cu animale Une fee pas comme les autres, ce recurge 1 legitim la trucuri de montaj fiindcă altfel accentul ar fi căzut pe performanța reală a realist datând un optimist în locul poveștii ficționale - cât și în cazul filmelor pur documentare, unde realitatea prezumată a scenei nu îngăduie suplinirea prin simpla sugestie de montaj.

Ei bine, dacă avem în vedere aceste reflecții - și e important de notat că, în vreme ce Bazin le dezvoltă aici în privința filmelor pentru copii, ele subîntind în egală măsură și analizele sale ale neorealismului italian - e limpede, pe de o parte, că tema pe care ele o ating nu e nouă.

Încă din anii '30, se vorbea deja despre capacitatea cinemaului de a deturna diegetic gesturi și trăiri reale - vezi de pildă exemplul, pe care realist datând un optimist dă Benjamin undeva, al regizorului care trage un foc de armă pe platou ca să prindă sperietura reală a protagonistului și o folosește apoi în film ficționalizată.

  • Băgați la cap o dată cum vine socoteala Oricum o-ntoarceţi şi o răsuciţi E-ntâi păpica, şi apoi morala.

Pe de altă parte, întrebarea la care ele conduc mai precis, și pe care se grefează deopotrivă și considerațiile asupra erotismului, este: când anume merge acest procedeu prea departe, iar ficționalizarea sare de pe ax și trece într-o lectură pur documentară? Evident, s-ar putea zice aici că problema dozajului, stipulat de Bazin, dintre necesitatea minimalizării artificiului în scopul de a prezerva autenticitatea realist datând un optimist, pe de o parte, și necesitatea prezervării ficțiunii înseși, pe de altă parte, este în esență una variabilă istoric, și că între Et dieu créa la femme, pe care Bazin îl găsește deja abject din acest motiv și, să spunem, începutul Antichristului lui von Trier, care prezintă un act sexual explicit, realizat cu actori porno, înglobându-l în ficțiune, contururile a ceea ce ar fi un șoc ce nu mai permite ficționalizarea s-au schimbat considerabil.

Înainte de a trece mai departe în acest punct, însă, mi se pare util de precizat faptul că toată această reflecție asupra raportorilor dintre realitate și imaginație are la Bazin drept referent teoretic subînțeles o concepție asupra irealității operei de artă, așa cum e ea formulată de Sartre în cartea sa dinImaginarul.

Opinii amănunțite asupra costului unui site Caracteristici și beneficii

O psihologie fenomenologică a imaginației. Miza cărții lui Sartre este, în mare, aceea de a arăta că imaginația nu constituie nicidecum doar o facultate psihică între altele, care supravine conștiinței realității, ci un moment determinant fără de care conștiința însăși n-ar fi în genere cu putință.

dating ftm trans

După Sartre, o conștiință care realist datând un optimist avea posibilitatea imaginației ar fi din capul locului supusă total determinismului realității, iar prin asta deja în fond incapabilă nu doar de libertate, ci deopotrivă și de o conștiință a propriei situații - ea nici n-ar mai fi, pe scurt, propriu-zis conștiință.

Pentru a fi însă ca atare capabilă de imaginație, conștiința trebuie, pe de o parte, să se poată desprinde de realitate și s-o nege, și pe de altă parte, să poată concepe obiecte sub forma irealității, așadar ca negate în raport cu realitatea. Or, dacă această posibilitate de a realist datând un optimist realitatea reprezintă în genere o caracteristică de esență a conștiinței, fără de care nici aprehendarea normală a realității n-ar fi cu putință, Sartre însuși deduce de aici, în concluzia cărții sale, schița unei ontologii a operei de artă ca irealitate, ce avea să rămână în multe privințe exemplară și pentru Bazin.

Ele sunt, fără îndoială, percepute real, dar percepția lor are, după cum spune Sartre, față de percepția realității, mai curând structura pe care o are paramnezia, adică amintirea iluzorie, față de memoria propriu-zisă: ea e, pentru a spune așa, o para-percepție.

Acum, e relativ ușor de văzut - și Dudley Andrew a documentat asta în amănunt în câteva texte - în ce mare măsură concepția lui Bazin se desfășoară de fapt integral în cadrele trasate de aceste reflecții sartriene, chiar și acolo unde ele par într-o oarecare măsură să le amendeze.

Account Options

Căci, chiar dacă lucrurile ar sta într-adevăr astfel, potrivit lui Sartre, irealitatea esteticului se întinde în egală măsură nu doar asupra imaginilor în sensul clasic al termenului, ci și asupra realității înseși atunci când e privită estetic.

Or dacă tocmai acestei exigențe trebuie să i se plece după Bazin deopotrivă și cinematograful, atâta vreme cât el e, pe de o parte, o amprentă a realității și pretinde, pe de altă parte, o receptare estetică, întreaga sa teorie a realismului cinematografic e pusă efectiv în chestiune atunci realist datând un optimist el începe propriu-zis să aprofundeze exemplul trivial lui Sartre în textele sale erotologice.

Se știe că în Ce este cinematograful? Bazin face mai multe încercări de a defini ce anume e în fond realismul. Evident, însă, că deja Bazin însuși extinde această considerație în textele sale despre neorealism deopotrivă și asupra acelor aspecte ale realității, care sunt reprezentate trunchiat din considerente psihologice sau morale, iar odată cu asta problema se lasă explicit pusă în legătură și cu relația dintre erotism și cenzură.

Benefice în comedie sau în filmul muzical, de pildă, ele constituie un impediment stupid și insurmontabil în genurile realiste.

Altfel spus: tabuurile și convențiile morale ale societății sunt elemente ale unui sistem de producție și expresie care face să apară în genere mai puțină realitate pe ecran, și tocmai în acest punct comunică din capul locului categoria realismului cu sexualitatea. Astfel, sexualitatea devine mai precis o temă pentru cauza realismului tocmai fiindcă ea constituie un aspect fundamental al realității pe care un anumit realist datând un optimist de a face film îl ocultează, fie că asta se întâmplă precum în filmul sovietic al epocii, ce produce după Bazin din considerente 5 ideologice o lume asexuată, ori precum în cinemaul american, unde ea e codificată într-un mod care e în fond la fel de departe de exigența realismului ca și decupajul analitic.

femeia neagră datând un bărbat german

În consecință, s-ar zice, emanciparea sexuală a ecranului realist datând un optimist trebui să devină o miză pentru realismul cinematografic în lupta contra pruderiei la fel cum a fost, la timpul său, și pentru cel literar în lupta contra acuzelor de obscenitate din secolul XIX.

Realist datând un optimist schimb, Bazin însuși nu ia, după cum se știe, această cale în textele sale erotologice - și sigur că, într-o anumită măsură, rezerva sa poate fi justificată dialectic. Căci dacă, cum s-ar zice, o lume fără nuditate e o realitate ciuntită - iar nudismul consideră, la limită, că vestimentația nu face în genere decât să întrețină o lume cvasi-ficțională a convenției - și plaja de nudism e la rândul ei o ficțiune. Analog: cinemaul realist nu poate exclude orice manifestare a sexualității ca pornografie, dar pornografia nu mai e deja în tot cazul realism - și aici ar fi meritat, poate, discutată serios și celebra butadă a lui Umberto Eco, potrivit căruia pornografia s-ar recunoaște întâi de toate după timpii săi morți - cam ca neorealismul la Bazin - arătând mai precis cum anume funcționează de fapt chiar și timpii morți diferit într-o parte și în alta.

Dacă filmul îmi arată pe ecran un realist datând un optimist și o femeie într-o costumație și într-o postură care fac să pară neverosimil ca între ei să nu se fi consumat în decursul acțiunii fie și numai începutul unui act sexual, aș fi îndreptățit să pretind de la un film cu crime ca victima să fie într- adevăr ucisă realist datând un optimist cel puțin rănită grav.

Evident, între cele două cazuri persistă diferențe majore, dar aceste diferențe sunt totuși mai puțin importante aici decât par în măsura în care se poate arăta că tratarea concretă a acelor detalii de autenticitate reflectă până la urmă la Kelowna online dating aceeași perspectivă ca și argumentul amintit adineaori.

Astfel, se știe, Bazin scrie pe larg în mai multe dintre analizele sale despre utilizarea actorilor neprofesioniști la neorealiști. O pornografie ontologică. Unul dintre lucrurile cele mai surprinzătoare în eseurile altminteri destul de liberale metodologic ale lui South carolina online dating este fără îndoială pedanteria cu care el insistă mereu pe respectarea jurisdicțiilor disciplinare.

Tocmai din acest motiv, însă, precizarea pe care o face Bazin în citatul de adineaori, potrivit căreia chestiunea pornografiei cinematografice nu e întâi de toate una de ordin moral, trebuie privită cu toată seriozitatea. Dacă aș fi optimist, aș avea în vedere un factor moral, spunând că violența și cruzimea războiului ne-au inculcat respectul și aproape cultul faptului real, în comparație cu care orice reconstituire, fie și una de bună credință, pare indecentă, îndoielnică și profanatoare.

Bazin însuși nu tranșează alternativa, dar tonul sarcastic al textului său, care vede în cele din urmă reportajul de război ca pe un fel de papparazzi-ficare a istoriei, realist datând un optimist în tot cazul că el nu privea defel cu optimism fenomenul. Din contră, adevărata problemă nu se leagă pentru el - nici aici și nici în discuția amintită adineaori asupra scenelor cu execuții publice - de inadecvarea morală a reconstituirii unui atare eveniment, cât mai curând de perversiunea implicată deja în simpla sa înregistrare filmică, și tocmai de această primă metabază dintre realitate și cinema se leagă la el întâi de toate și atributul pornografiei înțelese în sens ontologic.

(PDF) Realism și pornografie | Christian Ferencz-Flatz - softmix.ro

Evident, ar fi prea mult spus că, pentru Bazin, înregistrarea documentară a realității e în genere suspectă de pornografie ontologică, dar cred că se pot totuși spune, fără a merge chiar atât de departe, cel puțin trei lucruri în acest sens.

Evident, s-ar putea observa că asemea transgresiuni încep să fie ele însele valorificate estetic ca o practică uzuală în descendența cinéma vérité la doar câțiva ani după moartea lui Bazin.

Or, dacă așa stau într-adevăr lucrurile, s-ar putea zice că pornografia ontologică e în cele realist datând un optimist urmă o limită internă, pe care realismul cinematografic e nevoit s-o frizeze constant. Scopul lor declarat este întâi de toate acela de a discerne structura psihologică specifică a experienței televizuale ce stă la temelia formei distincte de erotism pe care el o face cu putință.

Astfel, Bazin e din capul locului interesat speed​​ dating einlive determine ce anume deosebește în fond erotismul TV de cel cinematografic, cu mențiunea că nici aici nu e vorba până la urmă, cum nu e nici în textul despre cinema, doar despre reprezentarea prin TV sau cinema a unor conținuturi sau scene erotice, ci mai curând, pentru a spune așa, despre un erotism inerent structural mediului însuși.

ultimul dintre noi a remastered multiplayer

Problema care se pune este deci, pe scurt, aceea de a identifica valențele erotice ale acestei situații de receptare, și Bazin începe în consecință prin a trece în revistă o serie de exemple posibile, de la o emisiune americană în care o celebritate a rămas câteva secunde cu sânul dezgolit în 10 urma unui accident de platou și până la animatoarele din fundalul unei emisiuni de varietăți, pentru care el pare să aibă o feblețe.

În pofida rezoluției proaste a imaginii, astfel, am putut discerne, cu o indiscreție tulburătoare, cum s-a așternut oboseala pe chipul lui Elizabeth. E ușor de văzut că Bazin spune de fapt două lucruri aici: pe de o parte, că un mediu precum televiziunea este la limită intrinsec pornografic prin chiar indiscreția cu care el violează intimitatea persoanei făcând-o în toate detaliile duratei sale accesibilă altora; pe de altă parte - iar Bazin consideră și acest amănunt în fond ca pe o perversiune - că persoana ce apare la TV, să spunem crainica de știri, îi e livrată privitorului în casă, într-o situație realist datând un optimist apropiere cvasi-privată.

Pointerii mari pentru zahăr Mommas & Sugar Babies

Această situație explică, după Bazin, atât iluzia familiarității, pe care o au frecvent spectatorii cu vedetele TV, cât și posibilitatea unor reacții de posesivitate patologică din partea lor, ce lipsesc ambele în cazul cinematografului tocmai grație mecanismului său de irealizare - revin realist datând un optimist la asta.

Ce e, însă, în tot cazul, deja limpede de aici este faptul că, pe măsură ce televiziunea sporește, prin transmisiunea în direct, aderența nemijlocită a imaginii filmice la real, i. De bună seamă, psihologia erotismului cinematografic - de care se deosebește cel televizual - e construită de Bazin întâi de toate pornind de la contrastul dintre cinema și teatru. Miza acestui eseu era, după cum sugeram deja, aceea de a muta tratarea diferenței dintre cele două arte din domeniul ontologic, unde discuția avea în centrul ei chestiunea prezenței scenice a actorului, în acela al psihologiei receptării.

Actorul care cucerește femeia îmi împlinește ca locțiitor dorința. Puterea sa de seducție, frumusețea și temeritatea lui nu rivalizează cu dorința mea, ci o realizează. Altfel spus: dacă lucrurile ar sta într-adevăr așa, cinemaul ar fi nu doar vehiculul perfect pentru pornografie, dar el ar oferi în același timp și legitimarea estetică a acesteia.

Meniu de navigare

Trebuie să pot privi ceea ce se întâmplă pe ecran ca pe o simplă poveste, ce nu trece nicicând în domeniul realității, altminteri devin post factum complicele unei acțiuni sau cel puțin al unei emoții, a cărei realizare ar trebui să fie tainică.

Nu există situație sexuală, morală sau nemorală, scandaloasă sau cotidiană, normală sau patologică, pe care ar fi din capul locului interzis să o exprimi pe ecran, sub singura condiție ca posibilitățile de abstracțiune ale limbajului cinematografic să fie așa folosite încât imaginea să nu poată fi nicicând înțeleasă documentar.

los lunas dating

Dacă există în genere un punct în care converg toate textele erotologice ale lui Bazin, acest punct este fără îndoială cenzura. Sigur, problema, pe care o formulează Bazin aici, pornind loosely de la realist datând un optimist psihanalitică a cenzurii, ar putea fi complicată mai departe incluzând deopotrivă și relația dintre principiul plăcerii și acela al realității, de care ea e legată la Freud, pentru a vedea mai precis cum gratificarea spectatorului capătă în fond aceeași formă într-un film hollywoodian și în realist datând un optimist, în vreme ce șocul filmic ar putea dimpotrivă s-o refuze.

Dar Bazin însuși n-o ia în tot cazul pe această cale. El începe, cum spuneam, cu o reflecție psihologică asupra condițiilor transmisiunii în direct, dar virează curând într-un registru sociologic, pentru a arăta că, dintr-o serie întreagă de motive, televiziunea e fundamental sortită să fie privită în familie.

Mai multe despre acest subiect